Unele consideraţii privind auditul imobilizărilor corporale şi necorporale
Autor:
Prof. univ. dr. Victor MUNTEANU, Conf. univ. dr. Alice ŢÎNŢĂ, Drd. Alina-Elena ANDREI (DĂNĂILĂ)
JEL:
M42
DOI:
Cuvinte cheie:
auditul imobilizărilor, risc inerent, risc de control, probe de audit, situaţii financiare
Abstract:
Orice investitor individual sau public este interesat să cunoască riscurile afacerii în care îşi plasează capitalul, metodele şi politicile de amortizare a investiţiei făcute, corespondenţa contabilitate – fiscalitate şi implicaţiile acesteia asupra afacerii, astfel încât riscul de denaturare a situaţiilor financiare să fie minim. În acest context, lipsa unei tradiţii îndelungate în auditarea imobilizărilor corporale şi necorporale contabilizate prin sisteme integrate de evidenţă face din auditorul modern principalul informator şi garant al investitorului în legătură cu capitalul imobilizat. Pentru ca auditorul să ajungă la concluzii rezonabile, acesta trebuie să obţină suficiente probe de audit adecvate. Principalele probe de audit în ceea ce priveşte activele imobilizate sunt: facturi, chitanţe, contracte, procese verbale de predare-primire, confirmări din partea terţilor, documente primare obţinute din observări fizice, inventariere parţială sau totală, registrul mijloacelor fixe, fişa mijlocului fix, situaţii financiare centralizatoare, notiţele din convorbirile avute cu managerii sau cu personalul companiei.\r\nOrice misiune de audit implică riscuri, iar identificarea lor, încă din etapa de planificare a lucrărilor, este unul din obiectivele principale ale auditorului. Trebuie precizat că aceasta este o activitate dificilă şi nu oferă siguranţă deplină. Pentru a furniza un rezultat privind nivelul riscurilor este necesară, mai întâi, identificarea lor.\r\n