Precauţiuni recomandate pentru riscul de audit

Autor:Prof. univ. dr. Victor MUNTEANU

JEL:

DOI:

Cuvinte cheie:prag de semnificaţie, planificare, evaluare, probe, erori

Abstract:
Faptul că auditorii nu pot garanta exactitatea situaţiilor financiare implică consideraţii atât despre pragul de semnificaţie, cât şi despre riscul de audit, acesta din urmă fiind definit astfel: riscul conform căruia auditorul poate să-şi modifice opinia sa asupra situaţiilor financiare dacă acestea conţin date eronate.\r\rCa şi pragul de semnificaţie, riscul de audit poate fi împărţit în două:\r1. Riscul global de audit, care se referă la situaţiile financiare ca un tot unitar;\r2. Riscul individual de audit, care se referă la fiecare cont în parte cuprins în bilanţ.\r\rPrimul pas al auditorilor este acela de a lua în considerare riscul general de audit pe care sunt dispuşi să şi-l asume pentru atestarea fidelităţii situaţiilor financiare, când, de fapt, situaţiile financiare sunt denaturate. Puţine definiţii există despre nivelul riscului general de audit. În Standardele de audit se menţionează că auditul trebuie să fie planificat, astfel încît riscul de audit să fie limitat la un nivel scăzut.\r\rRiscul de audit poate fi reprezentat fie în termeni calitativi fie în termeni cantitativi. Folosim cantitativitatea (de exemplu 5 sau 10 procente) pentru a ilustra concepte, deşi strategia calitativă (de exemplu risc scăzut sau moderat) poate fi mai des întâlnit în practică.\r\rPentru că un audit include examinarea conturilor, trebuie să luăm în considerare riscul general de audit planificat prin repartizarea riscului individual de audit pentru anumite conturi. Trebuie subliniat din nou că Standardele de Audit nu oferă linii definitorii pentru această operaţiune, lăsând această problemă în totalitate la raţionamentul profesional al auditorului.\r\rRiscul inerent, riscul de control şi riscul de nedetectare. Auditorii trebuie să determine efortul de audit pentru fiecare cont bazat pe riscul pe care sunt dispuşi să şi-l assume, astfel încât există posibilitatea ca prin efortul asumat să nu reuşească să descopere erori existente în cont. Aceasta este una din temerile auditorilor şi anume de a nu omite o eroare pe care ar fi trebuit să o descopere.\r\rPentru întelegerea fenomenului, trebuie să împărţim riscul de audit al conturilor în trei componente: riscul inerent, riscul de control, riscul de nedetectare.

---