Cum „trecem“ pragul de semnificaţie în conducerea auditului financiar

Autor:Prof. univ. dr. Victor MUNTEANU

JEL:

DOI:

Cuvinte cheie:planificare, dovezi, probe, risc, estimări preliminare

Abstract:
Auditorii nu pot garanta clienţilor lor sau altor utilizatori ai situaţiilor financiare că acestea sunt corecte, exacte, precise, fără o examinare în prealabil a acestora. Garantarea ar însemna că auditorii au examinat fiecare tranzacţie din perioada în care contabilitatea a fost întocmită şi au concluzionat că toate înregistrările contabile au fost corect efectuate, reflectate, clasificate şi cuprinse în situaţiile financiare. O asemenea acţiune ar fi imposibil de îndeplinit.\r\rEste cunoscut faptul că auditorii nu pot examina fiecare tranzacţie reflectată în situaţiile financiare, aceştia fiind dispuşi să accepte o valoare redusă de erori. Cât de multe erori sau omisiuni sunt de acord auditorii să tolereze în situaţiile financiare, astfel încât să prezinte o opinie corectă asupra acestora? Această întrebare este extrem de dificilă, ea îşi are răspunsul în conceptul numit prag de semnificaţie, definit astfel: mărimea unei omisiuni sau a unei declaraţii eronate a informaţiei contabile, care, în anumite circumstanţe, face ca judecata raţională a unei persoane să fie schimbată sau influenţată.\r\rExistă o relaţie inversă între sumele din situaţiile financiare pe care auditorii le consideră a fi semnificative şi timpul de lucru necesar depus care să dovedească corectitudinea situaţiilor financiare.\r\rConsideraţiile privind pragul de semnificaţie sunt inerente în procesul de audit deoarece ajută la stabilirea procesului de colectare a probelor şi la luarea deciziei dacă situaţiile financiare vor fi acceptate ca fiind corect prezentate.\r\rAuditorii trebuie să folosească semnificaţia pentru a garanta exactitatea situaţiilor financiare. Opinia despre corectitudine exprimată de către auditor presupune că pragul de semnificaţie a fost utilizat în stabilirea opiniei.\r

---