Titluri de valoare şi instrumente financiare- identificare şi tratament contabil (partea I)

Autor:Prof. univ. dr. Elena DOBRE

JEL:

DOI:

Cuvinte cheie:instrumente financiare, titlurizare, datorii financiare, active financiare, instrumente de capitaluri proprii

Abstract:
Relaţia dintre titlurile de valoare şi instrumentele financiare este ca de la parte la întreg. Astfel, orice titlu de valoare este un instrument financiar, dat fiind că el corespunde conţinutului contabil al unui instrument financiar (generând active financiare, pe de o parte, şi datorii financiare sau instrumente de capitaluri proprii, pe de altă parte), pe când un instrument financiar nu este în mod obligatoriu un titlu de valoare dacă acesta nu este tranzacţionabil pe pieţele financiare monetare şi de capital. Criteriile de diferenţiere sunt de natură juridică, contabilă şi financiară. Definiţia instrumentelor financiare este până la un punct comună cu cea a titlurilor de valoare, în sensul că ambele sunt contracte ce generează în mod corelativ drepturi (active financiare) şi obligaţii (datorii financiare sau instrumente de capitaluri proprii) în contabilitatea întreprinderii emitente şi a întreprinderii deţinătoare sau investitoare. Noţiunile se diferenţiază numai prin tranzacţionarea lor pe piaţa organizată. \r\n\r\nTitlurile de valoare (primare, derivate şi sintetice) se tranzacţionează pe piaţa monetară (depozitele pe termen scurt în valută) şi pe piaţa de capital. Deşi au la bază un contract de generează active financiare şi datorii financiare sau instrumente de capitaluri proprii, instrumentele financiare nu sunt în toate cazurile contracte transmisibile prin tranzacţionare. Aceste cazuri sunt contractele de leasing financiar, contractele forward, contractele swap, alte instrumente financiare, precum părţile sociale, titlurile de participare la fonduri de investiţii etc. Demersul de realizare a diferenţelor între instrumente financiare şi titluri de valoare porneşte de la caracterizarea financiară şi contabilă a ambelor categorii. \r\n\r\nAceastă metodă are la bază percepţia instrumentelor financiare în pieţele financiare, dată de capacitatea de tranzacţionare frecventă a acestora, ceea ce conduce la lichiditatea şi volatilitatea pieţelor financiare. Titlurile de valoare sunt de o mare varietate, dar, prin conţinutul lor, se separă în titluri de valoare primare (acţiuni, drepturi generate de acţiuni, obligaţiuni, drepturi generate de obligaţiuni, titluri de stat) titluri de valoare derivate (contracte futures, contracte la termen condiţionate-opţiuni) şi titluri de valoare sintetice (contracte futures pe indici bursieri şi opţiuni pe indici bursieri).

---