Fundamentarea deciziei de management prin analiza DuPont
Autor:
Prof. univ. dr. Ion STANCU, prof.univ.dr.ec. Dumitra STANCU
JEL:
G32, D22, L25
DOI:
Cuvinte cheie:
performanţa întreprinderii, rentabilitatea activelor totale (ROA), rentabilitatea capitalurilor proprii (ROE), sistemul DuPont, marjele de profit, rata de rotaţie, levierul de îndatorare
Abstract:
Prin analiza DuPont se pot identifica punctele tari şi punctele slabe ale performanţei întreprinderii, respectiv factori interni de creştere sau de ameninţare a performanţei. Analiza DuPont are o explicaţie analitică a rentabilităţii activelor totale (ROA) şi a rentabilităţii capitalurilor proprii (ROE) prin doi, respectiv, trei factori: marjele de profit, ratele de rotaţie ale activelor şi levierul de îndatorare al întreprinderii. Această analiză permite înțelegerea mai bună a surselor de rentabilitate superioare (sau inferioare) ale întreprinderilor din sectoare industriale similare sau din sectoare industriale diferite.\r\nPrezenta cercetare este o continuare a Studiului empiric privind factorii determinaţi ai performanţei financiare a întreprinderii – Sistemul DuPont, publicat în revista „Audit financiar” nr. 7/2013. Pentru a face comparaţiile privind preponderenţa unora dintre cei doi factori ai ROA, respectiv, trei factori ai ROE (enunţaţi mai sus) sunt analizate mai întâi rezultatele mediane ale acestor factori în sectoarele industriale ale întreprinderilor listate la Bursa de Valori din Bucureşti.\r\nPentru omogenitatea variabilelor cercetării, s-a analizat apoi sistemul DuPont pe patru întreprinderi farmaceutice („A”, „B”, „Z”şi „R”), listate la Bursa de Valori din Bucureşti. Această analiză relevă pârghiile preponderente de management pe care o companie sau alta le-a folosit în creşterea performanţei economice (ROA) şi a performanţei financiare (ROE).Sunt identificate companii (cum este compania „B”) care au ca principal atu marja de profit ca urmare a strategiei de piaţă, respectiv vânzarea de produse noi, într-o gamă diversificată şi cu marje mari de profit. Sunt companii (cum este compania „R”) care obţin viteze mai mari de rotaţie prin adoptarea unei strategii de economii de scară, respectiv de vânzare de produse frecvent cerute de piaţă, cu marje mici de profit, dar au obţinut volume mari de vânzări la nivelul activelor din dotare.\r\nCeea ce diferenţiază semnificativ performanţa financiară (ROE) a celor patru companii este levierul de îndatorare. Sunt deci companii (cum este, din nou, cazul companiei „R”) care au acţionat pe linia atragerii substanţiale de credite bancare pentru finanţarea activităţii de exploatare la un cost al datoriilor mai mic decât rentabilitatea activelor lor.\r\n\r\n