Evaluarea gradului de contestare a normelor fiscale prin prisma principiului certitudinii impunerii
Autor:
Prof. univ. dr. Dan Drosu ŞAGUNA, Lector univ. dr. Adrian Doru BÎGIOI
JEL:
H21, H25, G38
DOI:
Cuvinte cheie:
impozit pe profit, contestaţii, norme fiscale, organe fiscale, certitudinea impunerii
Abstract:
Modificările frecvente ale legislaţiei naţionale, dar şi definirea vagă a termenilor în cadrul normelor fiscale pot determina interpretarea diferită a acestora de către contribuabili şi de către organele fiscale, contribuabilii având tendinţa de a interpreta normele în sensul plăţii unor taxe cât mai mici, iar organele fiscale, în sensul încasării unor taxe cât mai mari. De aici, poate rezulta un conflict de interese între părţile implicate în cadrul raportului juridic fiscal, de tipul celui existent între stakeholderi în cadrul mecanismului guvernanţei corporative şi, implicit, o nerespectare a principiilor fiscale. În acest sens se pot enumera: principiul stabilităţii normelor fiscale, conform căruia statele trebuie să guverneze prin legi prestabilite, care să nu fie modificate în mod repetat, principiul certitudinii impunerii, formulat de către Thomas Hobbes şi abuzul de drept fiscal, formulat de către o serie de autori ca Aristotel şi Gaius. Pentru a determina dacă normele fiscale naţionale aduc vreo atingere acestor principii, autorii au considerat că se impune efectuarea unor studii de cercetare, prin care să se estimeze gradul de contestare de către contribuabilii din România a actelor normative fiscale, după data apariţiei Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi până la data de 30 iunie 2013. Pentru a îndeplini acest obiectiv al cercetării, autorii au efectuat o serie de studii, în articolul de faţă fiind prezentate rezultatele cercetării obţinute în materia impozitului pe profit.