Considerații asupra formării doctrinei contabile românești (1837-1913)
Autor:
Prof. univ. dr. Ion IONAȘCU
JEL:
M41, N83
DOI:
Cuvinte cheie:
formarea doctrinei contabilității românești, istoria gândirii contabilității, istoria contabilității românești
Abstract:
Acest studiu realizează o recenzie critică a literaturii care a constituit faza formării doctrinei contabile românești, perioadă care începe odată cu apariția primelor lucrări de contabilitate în limba română, aproape de mijlocul secolului XIX (1837; 1840) și care poate fi extinsă până la apariția contabilității ca disciplină universitară în învățământul economic românesc, la începutul secolului XX (1913). Studiul poate fi considerat a continua demersul lui C.G. Demetrescu (1947; 1972) care a căutat să facă legătura între evoluția literaturii contabile românești și ideile autorilor contabili europeni și, ca element de noutate, în această abordare autorul a identificat factorii care au determinat apariția și cristalizarea gândirii contabile românești raportată la contextul internațional în domeniul contabilității. De asemenea, s-a urmărit modul cum a fost și este receptată opera principalilor autori români din domeniul contabilității ai perioadei analizate de către mediul românesc și internațional actual. Concluzia cercetării este că influența cea mai notabilă asupra formării doctrinei contabile românești a fost a autorilor francezi - chiar dacă unii autori români s-au bazat îndeosebi pe literatura italiană sau de limbă germană. Această aderență la concepțiile autorilor francezi de contabilitate poate fi explicată atât prin faptul că formarea doctrinei contabile românești a fost în primul rând o consecință a modernizării societății românești, urmând modelul dominant francez, odată cu accentuarea caracterului capitalist al economiei, dar și prin efortul de legitimare a noii discipline de învățământ din mediul românesc, iar autorii francezi au constituit o referință, fiind preocupați să transforme contabilitatea într-o disciplină științifică. \r\n