Contabilitatea de acoperire împotriva riscului
conform IFRS 9: un studiu al reformelor
Autor:
Jatinder Pal SINGH
JEL:
M41
DOI:
10.20869/AUDITF/2017/145/103
Cuvinte cheie:
IFRS 9, IAS 39, contabilitate de acoperire împotriva riscului, managementul riscului, derivate financiare
Abstract:
Directivele normalizatorilor cu privire la contabilitatea de acoperire împotriva riscului (en. “hedge accounting”) sunt menite să garanteze că impactul fluctuațiilor de preț în relațiile de acoperire împotriva riscului sunt justificate simultan. Totuși, se întâmplă uneori ca anumite prevederi ale acestor standarde să aibă drept consecință raportarea de câștiguri sporite, caracterul fluctuant fiind atribuit relațiilor de acoperire împotriva riscului, ceea ce nu se justifică din punct de vedere economic. Deseori există percepția, cum este cazul acționarilor, că prevederile IAS 39 cu privire la contabilitatea de acoperire împotriva riscului nu reflectă în mod corespunzător și nici nu respectă strategiile de management al riscului la nivelul instituțiilor care încearcă să diminueze riscul folosind relațiile de acoperire împotriva riscului. Uneori, aceasta conduce la situația în care o entitate raportează fie adoptând o strategie sub nivelul optim de acoperire care îi conferă eligibilitate în a justifica utilizarea contabilității de acoperire împotriva riscului, fie viceversa. Prin urmare, instituțiile se pot confrunta cu un compromis între beneficiile strategiilor de diminuare a riscului și beneficiile generate de adoptarea contabilității de acoperire împotriva riscului. Acest fapt a motivat IASB să acționeze pentru o redefinire completă a standardelor privind contabilitatea de acoperire împotriva riscului. Standardul revizuit a fost reglementat în luna noiembrie 2013 sub denumirea de IFRS 9. În acest articol încercăm să analizăm actualizările aduse de IFRS 9 asupra predecesorului său, IAS 39, cu referire, în special, la raportarea strategiilor de management al riscului la nivelul entităților afectate.
Abstract(271KB)
Articol(502KB)