Consideraţii privind ecartul de aşteptare şi încrederea publicului faţă de auditori
Autor:
Drd. Alexandra ARDELEAN
JEL:
M 42, M 14, M 59, G 01
DOI:
Cuvinte cheie:
ecart de aşteptare, responsabilitate socială, interes public, independenţa auditorilor, agent de încredere
Abstract:
Scandalurile financiare care au marcat puternic profesia auditorilor au orientat privirile publicului spre rolul şi responsabilităţile auditorilor. Prin prisma poziţiei auditorilor s-a vehiculat ideea că aceştia ar fi trebuit să ridice unele semnale de alarmă care să călăuzească în mod corect investitorii şi creditorii în deciziile lor. Aşteptările diferite dintre public şi auditori de la un audit, precum şi percepţia divergentă privind responsabilităţile care revin auditorilor au favorizat crearea unui ecart de aşteptare. S-a evocat necesitatea educării publicului cu privire la limitele unui audit, în aşa fel încât aşteptările sale să fie realiste. Publicul, pe de altă parte, a manifestat o neîncredere evidentă în ceea ce priveşte capacitatea reală a auditorilor de a-şi îndeplini rolul de agent de încredere al societăţii şi de a proteja interesele publicului larg şi nu doar pe cele ale beneficiarului direct al unei misiuni de audit. Lipsa de încredere faţă de auditori are impact, în mod evident, şi asupra ecartului sau discrepanţei de aşteptare. Metodologia folosită în acest studiu este de tip constructivist şi, pornind de la literatura de specialitate, prin prisma metodelor deductive, s-a fundamentat legătura de cauzalitate între aceste două noţiuni. Rezultatul muncii de analiză efectuate în acest studiu a relevat legătura existentă între încrederea pe care publicul o investeşte în profesia auditorilor şi ecartul de aşteptare care se doreşte a fi reconciliat. Astfel, obiectivul profesiei şi al actorilor implicaţi fiind reducerea ecartului de aşteptare şi restaurarea încrederii publicului, eforturile lor sunt încurajate să se concentreze în această direcţie.\r\n